Sportul si inima

Din 2021 în noul algoritm de estimare a riscului de boli cardiovasculare pe 10 ani, SCORE 2, România a trecut în harta zonelor cu risc foarte înalt, fapt oarecum așteptat având în vedere lipsa unei strategii naționale de prevenție primară cardio-vasculară cu suport legislativ.

În lipsa unor studii epidemiologice extinse la nivel național cu obiectiv direct de a evalua situația și de a identifica principalele cauze, la prima vedere cred că stilul de viață neadecvat prin lipsa activității fizice regulate joacă un rol important în augmentarea morbi-mortalității cardio-vasculare și nu numai.

Lucrurile încep de fapt din copilărie, în special în gimnaziu și continuă în liceu prin tendința copiilor de a eluda orele de sport. În plus, facultățile din Romania au atins un nivel minim în ceea ce privește generarea de echipe capabile să fie competitive în sportul de performanță național și internațional, practicarea unui sport de competiție având în special limite financiare prin lipsa preocupării și a bugetării adecvate la nivel național.

În acest an s-au publicat o serie de studii și meta-analize care au confirmat efectele benefice ale activității fizice regulate ( ex. minim 150 minute săptămânal de activitate fizică de intensitate medie sau 75 de minute cu intensitate mare) în prevenția bolilor cardiovasculare, iar rezultatele lor obiectivează reducerea mortalității cardio-vasculare cât și a celei generale prin influențarea  benefică a factorilor de risc precum DZ de tip 2, dislipidemia, obezitatea și hipertensiunea arterială.

Ceea ce mi se pare interesant este faptul că dublarea timpului recomandat de efort fizic aduce un aport semnificativ în ceea ce privește mortalitatea cardiaca și generală, nefiind rezultate concludente privitor la existenta unui prag maxim cunoscut pentru durata de efort în funcție de intensitate și tip până la care se mențin aceste efecte benefice.

În practică avem nevoie de parametrii cuantificabili cu reproductibilitate crescută în ceea ce privește intensitatea și durata în funcție de tipul de efort, testul de efort fiind un instrument util în a aproxima capacitatea funcțională cardiacă dincolo de utilitatea în diagnosticul bolii coronariene ischemice.

Un aspect ce trebuie reținut este că o creștere a capacității funcționale la efort cu un echivalent metabolic (MET) prin efort fizic sau antrenament regulat se traduce prin reducerea în medie cu 15% a riscului de boală cardio-vasculară și o reducere de 11% a mortalității generale.

Totuși, evaluarea capacității funcționale cardio-respiratorii prin spiro-ergometrie (măsurarea VO2 maxim, pragurilor anaerobe, echivalenți metabolici etc) rămâne tehnica de referință, prin capacitatea ei de a evalua în ansamblu sistemele solicitate în timpul efortului -inima, plămânii și mușchii. Tehnica este mai puțin folosită la noi și are utilitate inconturnabilă în recuperarea cardio-vasculară, medicina și cardiologia sportivă, domenii nealiniate încă în țara noastră la standardele europene.

Per ansamblu, fără a intra în detaliile intime în ceea ce privește beneficiul efortului fizic regulat pe sisteme si aparate vreau doar să subliniez că prescripția de efort pe rețeta, similară unui medicament, devine o practică care se implementează progresiv în multe țări, activitatea fizică fiind percepută ca un vaccin în prevenția primară și ca o combinație poli-medicamentoasă în prevenția secundară, grație efectelor sale sistemice benefice.

Având în vedere preocupările de studiu ale momentului în ceea ce privește efectele efortului fizic asupra organismului mă aștept ca evaluarea capacității funcționale cardio-pulmonare prin spiro-ergometrie să devină un instrument util de prognostic al mortalității cardio-vasculare și generale, o valoare crescută fiind un indicator robust pentru morbiditate redusă, risc scăzut de mortalitate și un status metabolic bun.

Astfel, strategiile de prevenție primară cardio-vasculară se pot diversifica și eficientiza prin implementarea de rutină a unor teste  precum capacitatea funcțională cardio-respiratorie alături de măsurarea valorilor tensionale, a nivelelor de colesterol și LDL-col sau a glicemiei serice.

Până la apariția unei reale preocupări naționale pentru prevenția bolilor cardio-vasculare susținută legislativ, recomandarea explicită în scris  la populația generală (cu sau fără factori de risc) de a efectua efort fizic regulat și efort individualizat sau recuperare cardio-vasculară la cei cu patologie cunoscută trebuie să constituie o regulă în practica noastră, conform recomandărilor curente (ex. Ghidul european de prevenție cardiovasculară din 2021).